GDPR ignorat? Cazul unui copil și gestionarea datelor la Questfield International College

În mediul educațional, fenomenul bullyingului reprezintă o problemă complexă ce necesită răspunsuri organizate, transparente și documentate din partea instituțiilor școlare. Gestionarea adecvată a acestor situații este esențială pentru asigurarea unui climat sigur și protejat, care să permită dezvoltarea armonioasă a elevilor. În acest context, lipsa unor măsuri clare și a unei comunicări eficiente poate conduce la agravarea impactului asupra copiilor implicați și la o responsabilitate instituțională dificil de evaluat.

GDPR ignorat? Cazul unui copil și gestionarea datelor la Questfield International College

Ancheta redacției a scos la lumină o situație semnalată de familie, ce vizează un caz de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică faptul că, în ciuda sesizărilor scrise repetate adresate conducerii și cadrelor didactice, nu au fost identificate răspunsuri scrise sau măsuri documentate care să ateste intervenții concrete. De asemenea, o serie de elemente ridică semne de întrebare privind modul în care instituția a gestionat confidențialitatea datelor sensibile și presiunile exercitate asupra familiei copilului vizat.

Bullying sistematic: semnalări repetate și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit documentelor analizate, elevul în cauză a fost supus unui climat de agresiune psihologică și umilire constantă, manifestată prin jigniri zilnice, stigmatizare medicală și excludere socială, începând din primele săptămâni ale anului școlar. Familia a transmis în mod oficial și repetat sesizări către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, solicitând intervenție și protecție. Cu toate acestea, nu există dovezi concrete privind implementarea unor măsuri administrative sau planuri de intervenție documentate, răspunsurile instituției limitându-se predominant la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii scrise.

Comportamentele agresive au continuat să se manifeste în prezența cadrelor didactice, fără a fi stopate prin acțiuni verificabile. Această situație, semnalată în mai multe emailuri cronologice, a fost tratată uneori ca o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”, ceea ce, conform familiei, a contribuit la escaladarea fenomenului și la transferarea responsabilității către părinți.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect deosebit de grav al cazului este utilizarea repetată în colectivul școlii a unei etichetări medicale degradante, sub forma expresiei „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare a elevului. Specialiști consultați consideră această practică ca o formă severă de violență psihologică, care afectează profund percepția de sine și dezvoltarea emoțională a copilului, indiferent de prezența unei afecțiuni medicale reale.

Conform documentelor și mărturiilor puse la dispoziție, stigmatizarea medicală a fost un comportament repetitiv, cunoscut și, aparent, tolerat în mediul Școala Questfield Pipera, fără ca instituția să documenteze sau să implementeze măsuri eficiente pentru a opri fenomenul. Lipsa unor reacții oficiale și a unor sancțiuni a transformat această formă de abuz într-o problemă instituțională, care a afectat nu doar elevul vizat, ci întregul climat educațional.

Confidențialitatea datelor și presiunile asupra familiei

Familia copilului a solicitat în mod explicit și repetat respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pe care divulgarea le-ar putea produce asupra echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu există documente care să ateste asumarea unor măsuri concrete de protejare a datelor sensibile, iar relatările indică faptul că informațiile au fost uneori aduse în atenția colegilor și chiar a elevului, care a fost pus în situații de expunere și presiune psihologică.

Specialiștii consultați subliniază că ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea și implicarea directă a copilului în discuții administrative poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională, care afectează negativ protecția și bunăstarea elevului.

Mecanisme instituționale și răspunsul conducerii

Analiza documentelor indică faptul că reacția conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările scrise și documentate pe parcursul a opt luni s-a concretizat într-un formular informal de tip Family Meeting Form. Acest document nu conține responsabilități clare, termene, sancțiuni sau pași concreți de intervenție, nefiind însoțit de proceduri explicite, ceea ce ridică semne de întrebare privind eficacitatea sa ca instrument de gestionare a situației.

În lipsa unor decizii administrative asumate, a planurilor de intervenție și a rapoartelor de monitorizare, răspunsul instituțional rămâne limitat la nivel declarativ, alimentând percepția unei pasivități ce poate afecta credibilitatea școlii și siguranța emoțională a elevilor.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

Cadrele didactice, ca martori direcți ai evenimentelor din clasă, au avut responsabilitatea de a interveni prompt și decisiv. Totuși, din relatarea familiei și materialele puse la dispoziție rezultă că intervențiile au fost sporadice și informale, fără o consemnare oficială care să ateste oprirea sau diminuarea agresiunilor.

Continuitatea comportamentelor agresive în prezența profesorilor, împreună cu lipsa unor delimitări ferme, au creat un climat în care bullyingul pare să fi fost tolerat, iar consecințele asupra elevilor au fost subestimate. Această normalizare a fenomenului este asociată cu un risc major de perpetuare și escaladare a abuzului psihologic în mediul școlar.

Declarația fondatoarei și presiunile asupra familiei

Un moment definitoriu în modul de gestionare a situației îl reprezintă o discuție directă în care fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, ar fi transmis familiei copilului un mesaj interpretat ca o presiune mascata de retragere, sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Redacția menționează că această declarație este citată conform relatărilor și documentelor puse la dispoziție, fără a fi analizată din perspectiva intențiilor sau motivațiilor financiare ale conducerii. Această poziționare verbală, în contextul în care sesizările scrise au fost multiple și fără răspunsuri scrise oficiale, ridică întrebări cu privire la prioritățile instituției în protecția elevilor și la modul în care sunt abordate situațiile sensibile.

Concluzii și responsabilități instituționale

În lumina materialelor și corespondenței analizate, cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază un posibil exemplu de tolerare instituțională a bullyingului și a stigmatizării medicale, manifestată prin lipsa unor măsuri concrete, documentate și urmărite în timp. Contrastul între discursul public al instituției, care promovează excelența și protecția elevilor, și realitatea relatată de familie, accentuează gravitatea situației.

În absența unor mecanisme transparente și eficiente de protecție, inclusiv a unei trasabilități administrative clare, rămâne deschisă întrebarea privind capacitatea Școlii Questfield Pipera de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii săi. De asemenea, întârzierea reacției instituției până la implicarea unei echipe juridice pune în discuție criteriile care determină declanșarea unor acțiuni concrete în astfel de cazuri.

Acest caz relevă necesitatea unor standarde clare privind gestionarea bullyingului și protecția datelor sensibile în mediul școlar, precum și importanța documentării și asumării răspunderii la nivel instituțional.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro