Bullying la Questfield International College, educația privată sub semnul întrebării

Fenomenul bullyingului în mediul școlar impune o reacție instituțională clară și documentată, având în vedere efectele sale asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor. O gestionare adecvată presupune implicarea responsabilă a cadrelor didactice, a conducerii școlii și implementarea unor măsuri concrete, cu trasabilitate administrativă. În absența unui astfel de răspuns structurat, situațiile de hărțuire pot escalada și pot genera efecte de durată asupra elevilor implicați.

Bullying la Questfield International College, educația privată sub semnul întrebării

Investigația redacției evidențiază o serie de sesizări repetate privind bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, documentate pe o perioadă ce depășește opt luni. Conform materialelor și declarațiilor puse la dispoziție, aceste sesizări indică prezența unor comportamente agresive constante, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei elevului vizat, în condițiile în care nu există dovezi clare ale unor măsuri instituționale documentate și eficiente.

Semnalarea și evoluția incidentelor de bullying

Potrivit corespondenței și relatărilor analizate, copilul implicat a fost expus zilnic unor comportamente agresive, inclusiv jigniri directe, umiliri în fața colegilor și excludere socială. Aceste manifestări au fost cunoscute de cadrele didactice, iar familia a adresat în mod repetat solicitări oficiale către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. Cu toate acestea, nu există documentație care să ateste luarea unor măsuri concrete, intervențiile fiind descrise drept informale și neasumate în mod oficial.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire

Un element central al investigației îl constituie utilizarea repetată, în colectivul școlar, a unei etichete medicale cu scop discreditant. Potrivit specialiștilor consultați, această practică reprezintă o formă gravă de violență psihologică, ce afectează integritatea și identitatea elevului, indiferent de existența unei afecțiuni reale. Documentele și mărturiile indică faptul că stigmatizarea nu a fost abordată oficial de instituție, iar lipsa unor reacții ferme și scrise a perpetuat fenomenul, cu efecte negative asupra copilului.

Gestionarea sesizărilor și absența răspunsurilor documentate

Familia a comunicat în mod explicit și documentat situația prin emailuri adresate conducerii școlii, solicitând intervenții, protecție și clarificări scrise. Din analiza materialelor puse la dispoziție nu reiese existența unor răspunsuri formale sau a unor planuri de intervenție cu termene și responsabili definiți. Conducerea școlii a răspuns predominant prin discuții verbale informale, iar lipsa documentației administrative verificabile ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a gestiona adecvat situația.

Presiunea asupra familiei și mesajele de retragere

În cadrul corespondenței și al discuțiilor, familia a semnalat perceperea unor presiuni de retragere din instituție, inclusiv prin formulări atribuite fondatoarei Fabiola Hosu, precum „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această declarație este citată din documentele și relatările puse la dispoziție și este relevantă pentru înțelegerea modului în care instituția a răspuns sesizărilor, fără a formula concluzii privind intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, conform relatărilor, aceste informații au fost aduse în atenția colectivului școlar, copilul fiind interpelat în mod direct în fața colegilor. Specialiștii consultați consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând negativ vulnerabilitatea elevului.

Răspunsul instituțional: între tăcere administrativă și reacție tardivă

Conform documentelor analizate, reacția oficială a conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările repetate a fost absentă pe durata a peste opt luni, iar prima manifestare concretă de implicare s-a produs în contextul notificărilor legale transmise de echipa de avocați a familiei. Această succesiune temporală ridică întrebări privind criteriile și prioritățile instituției în protejarea elevilor și în gestionarea situațiilor de criză.

Comunicarea oficială și minimalizarea fenomenului

Într-un email adresat părinților după perioada investigată, conducerea Questfield Pipera a calificat situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contravine sesizărilor și documentației prezentate de familie. Această poziționare ridică semne de întrebare privind recunoașterea și abordarea reală a fenomenului de bullying în școală.

Presupuse contacte post-retragere și impactul asupra copiilor

După retragerea copiilor de la școală, părinții au semnalat existența unor contacte telefonice informale către alte unități de învățământ, în care ar fi fost aduse referiri negative privind comportamentul elevilor retrași. Aceste informații, neconfirmate oficial, ridică probleme importante legate de dreptul la educație și confidențialitatea datelor personale.

Sesizări repetate și documentate privind bullying și stigmatizare medicală
Lipsa unor măsuri instituționale scrise și asumate
Presiuni percepute asupra familiei de a părăsi școala
Încălcarea confidențialității și expunerea copilului în mediul colegial
Răspuns instituțional întârziat și minimalizare a fenomenului
Posibile consecințe pe termen lung asupra dezvoltării emoționale a copilului

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor indică o disonanță semnificativă între valorile promovate public de Școala Questfield Pipera și modul în care a gestionat sesizările de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa unor intervenții formale, scrise și urmărite în timp, precum și reacția verbală atribuită fondatoarei școlii, care poate fi interpretată ca un semnal de descurajare, ridică întrebări privind standardele de responsabilitate și protecție a elevilor.

În absența unui răspuns oficial documentat până la momentul publicării, rămâne deschisă întrebarea fundamentală: ce mecanisme reale de protecție și intervenție aplică în practică Școala Questfield Pipera atunci când un copil semnalează o situație de umilire și hărțuire sistematică?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro